Barajul care a salvat istoria: Barajul Assuan din Egipt

Barajul Înalt de la Aswan este mai mult decât o realizare inginerească; este un artefact monumental al Războiului Rece. La mijlocul anilor 1950, președintele Gamal Abdel Nasser a căutat inițial sprijin financiar din partea Statelor Unite și Regatului Unit pentru proiectul colosal. Cu toate acestea, SUA și aliații săi au devenit precauți față de poziția tot mai nealiniată a lui Nasser și de eforturile sale de a stabili un liderat regional egiptean. Recunoașterea sa diplomatică a Chinei comuniste și un acord secret de armament cu Cehoslovacia susținută de sovietici au fost picătura care a umplut paharul. Ca răspuns dramatic la retragerea finanțării, Nasser a naționalizat Canalul Suez, deținut de britanici și francezi, anunțând că va folosi taxele pentru a finanța barajul. Acest act îndrăzneț a precipitat Criza Suezului din 1956, un moment crucial care a văzut un atac comun asupra Egiptului din partea Israelului, Regatului Unit și Franței. Dorind să exploateze această ruptură diplomatică și să obțină o poziție strategică în Orientul Mijlociu, Uniunea Sovietică a intervenit cu asistență financiară și tehnică. Construcția, începută în 1960, a devenit un simbol puternic al trecerii Egiptului către socialism și al noii sale alianțe cu URSS.

Finalizarea Barajului Înalt de la Aswan a adus beneficii fără precedent și consecințe semnificative, adesea neintenționate. Pentru prima dată în istorie, inundația anuală și adesea devastatoare a Nilului a fost adusă sub control uman, protejând comunitățile și culturile de un ciclu de distrugere și foamete. Barajul a permis, de asemenea, recuperarea a peste 100.000 de acri de teren deșertic pentru cultivare și a făcut posibilă cultivarea de culturi suplimentare pe alte 800.000 de acri. Cu toate acestea, barajul a reținut aproximativ 40 de milioane de tone de nămol bogat în nutrienți care odinioară fertiliza în mod natural pământurile agricole, forțând fermierii egipteni să folosească aproximativ un milion de tone de îngrășăminte artificiale în fiecare an ca înlocuitor inadecvat. Lipsa de sediment nou a avut, de asemenea, un efect în lanț în aval. Delta Nilului, care s-a format de-a lungul mileniilor prin depunerea de sedimente, se retrage acum din cauza eroziunii costiere care depășește aportul de nămol nou. Aceasta a dus, de asemenea, la intruziunea apei sărate în acviferele de coastă, contaminând apele subterane. Dinamica apei modificată a dus, de asemenea, la alte rezultate ecologice și de sănătate publică negative, inclusiv o scădere a populațiilor de pești, răspândirea bolii schistosomiază de către melci care prosperă în noile canale de irigații și o creștere a înfloririlor algale dăunătoare.

O vizită la Barajul Înalt de la Aswan este doar începutul unei călătorii mai mari, deoarece barajul a creat noi oportunități de explorare. Imensul rezervor al Lacului Nasser este o destinație turistică populară, cu o abundență de atracții și activități. Călătorii pot savura tururi cu barca, excursii de pescuit pentru faimosul biban al Nilului sau observarea păsărilor. Lacul oferă, de asemenea, acces la numeroase situri antice și sate nubiene care au fost relocate pe malurile sale, cum ar fi Templul Kalabsha și Wadi El Sebou. Această combinație de peisaje senine și bogăție culturală asigură că o vacanță la Aswan este o călătorie echilibrată de descoperire și relaxare. Pentru o experiență cu adevărat completă care leagă aceste minuni moderne de istoria antică, o călătorie ghidată cu un partener de încredere precum Bei-go poate asigura o aventură fluidă și de neuitat.